vărsământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂRSĂMẤNT, vărsăminte, s. n. Depunere a unei sume de bani la dispoziția cuiva (de obicei a statului), pe baza unei obligații legale;
p. gener. plată a unei sume de bani. ♦ (
Concr.) Sumă de bani care constituie obiectul acestei plăți sau depuneri. –
Vărsa +
suf. -ământ (după
fr. versement).