varniță - explicat in DEX

varniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÁRNIȚĂ, varnițe, s. f. Ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier. ♦ Groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. – Din bg., scr. varnica.

varniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
várniță s. f., g.-d. art. várniței; pl. várnițe

varniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
várniță f., pl. e (vsl. varĭnica, bg. sîrb. varnica. Cp. cu solniță). Fabrică de var. Groapă în care se stinge var: ĭa sama [!] să nu cazĭ în varniță !

varniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
varniță f. cuptor în care se arde varul. [Slav. VARNĬȚA].

varniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÁRNIȚĂ, varnițe, s. f. Ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier. ♦ Groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. — Din bg., sb. varnica.