variu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÁRIU, -IE, varii, adj. (
Înv.) Variat. – Din
lat. varius.variu (Dicționar de neologisme, 1986)VÁRIU, -IE adj. (
Rar) Diferit, variat. [Cf. it.
vario, lat.
varius].
variu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)váriu (-ie), adj. – Variat.
Lat. varius (
sec. XIX). –
Der. (din
fr.)
varia, vb.;
variabil, adj.;
invariabil (
var. nevariabil),
adj.;
variabilitate, s. f.;
variantă, s. f.;
variați(un)e, s. f.;
varietate, s. f.;
varieteu, s. n. (teatru de varietăți).
variu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)váriu (livr.) [
riu pron.
rĩu] adj. m., f.
várie (-ri-e); pl. m. și f.
váriivariŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*váriŭ, -ie adj. (lat.
varius).
Rar. Variat, felurit.
variu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)variu a. felurit:
cunoștiințe varii.variu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÁRIU, -IE, varii, adj. (
Livr.) Variat. —
Din lat. varius.