vârcolac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂRCOLÁC, vârcolaci, s. m. I. 1. (În superstiții) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.)
2. Strigoi.
II. Peștișor artificial de metal, întrebuințat ca nadă la pescuitul cu undița. [
Var.:
vârcoláci, vârcolág, vârgolág, vârcolíc s. m.] – Din
bg. vârkolak.