vaporizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VAPORIZÁRE, vaporizări, s. f. Faptul de
a se vaporiza; evaporare. –
V. vaporiza.vaporizare (Dicționar de neologisme, 1986)VAPORIZÁRE s.f. Faptul de a (se) vaporiza; vaporizație. [<
vaporiza].
vaporizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vaporizáre s. f., g.-d. art.
vaporizắrii; pl.
vaporizắrivaporizare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vaporizare f. transformare în vapori.
vaporizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VAPORIZÁRE, vaporizări, s. f. Faptul de a se vaporiza; evaporare. —
V. vaporiza.