vapor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VAPÓR, vapoare, s. n. Navă pusă în mișcare de un motor propriu. – Din
ngr. vapori.vapor (Dicționar de neologisme, 1986)VAPÓR s.m. (
De obicei la pl.) Substanță aflată în stare gazoasă când temperatura e sub temperatura critică; abur. ◊
Cal-vapor = cal-putere. [< fr.
vapeur, lat.
vapor].
vapor (Dicționar de neologisme, 1986)VAPÓR s.n. Navă pusă în mișcare de un motor (cu abur). [< ngr.
vapori].
vapor (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vapór (-óri), s. m. –
1. Gaz, abur. –
2. (
S. n.) Vapor, barcă. –
Mr. pampore. It. vapore, fr. vapeur; mr., din
ngr. παμπόρι. –
Der. vaporiza, vb. (a se evapora);
vaporizator, s. n. (aparat care produce vapori);
vaporos, adj. (diafan, străveziu).
vapor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vapór (navă) s. n., pl.
vapoárevapor (Dicționaru limbii românești, 1939)*vapór n., pl.
oare (fr.
vapeur, „abur” ca s. f. și „vapor” ca s. m., d. lat.
vápor, vapóris, abur; it.
vapóre). Corabie (bastiment) cu abur:
vapor transatlantic. („Vapoare” se numesc în special cele cu zbaturĭ, ĭar cele cu
élice „
probele”). S. m. pl. Abur:
mașina cu vaporĭ. Cal-vapor. V.
cal. V. și
abur și
corabie.vapor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vapor m.
1. abur:
vapori de apă, vapori de iod; 2. aburi de apă întrebuințați ca putere motrice:
prima mașină propriu-zisă cu vapori a fost construită în 1767 de mecanicul englez James Watt. ║ n. corabie pusă în mișcare cu vapori: a pornit cu vaporul.
vapor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VAPÓR, vapoare, s. n. Navă pusă în mișcare de un motor propriu. ♦ Navă propulsată de o mașină cu aburi. — Din
ngr. vapori.