vânzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și
f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde ceva (ocazional sau permanent). ♦
Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊
Expr. (
Ir.)
Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊
Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde.
2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. –
Vinde +
suf. -ător.