vanisare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VANISÁRE, vanisări, s. f. (
Text.) Procedeu de tricotare a două fire de naturi sau de culori diferite. – După
fr. vanisage.vanisare (Dicționar de neologisme, 1986)VANISÁRE s.f. (
Text.) Procedeu de tricotare a două fire de naturi sau de culori diferite. [Cf. fr.
vanisage].
vanisare (Marele dicționar de neologisme, 2000)VANISÁRE s. f. procedeu de tricotare a două fire de naturi sau de culori diferite. (după fr.
vanisage)
vanisare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vanisáre s. f., g.-d. art.
vanisắrii; pl.
vanisắrivanisare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VANISÁRE, vanisări, s. f. (
Text.) Procedeu de tricotare a două fire de naturi sau de culori diferite. — După
fr. vanisage.