vanilină - explicat in DEX

vanilină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VANILÍNĂ s. f. Substanță organică foarte aromată care se extrage din fructul de vanilie (1) sau care se obține pe cale sintetică, folosită în alimentație și în parfumerie. – Din fr. vaniline.

vanilină (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
VANILINĂ s.f. Substanță albă, sub formă de cristale, cu parfum specific, care apare la suprafața păstăilor fermentate și uscate de vanilie. Se produce și sintetic, ca înlocuitor pentru cea veritabilă, ambele produse fiind utilizate ca aromatizant.

vanilină (Dicționar de neologisme, 1986)
VANILÍNĂ s.f. Substanță organică aromată care se extrage din fructul vaniliei și care se poate prepara și sintetic. [< fr. vanilline].

vanilină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VANILÍNĂ s. f. substanță organică foarte aromată, din fructul vaniliei, care se poate prepara și sintetic, folosită în alimentație și parfumerie. (< fr. vanilline)

vanilină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vanilínă s. f., g.-d. art. vanilínei

vanilină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VANILÍNĂ s. f. Substanță organică foarte aromată care se extrage din fructul de vanilie (1) sau care se obține pe cale sintetică, folosită în alimentație și în parfumerie. — Din fr. vanilline.