vang (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VANG, vanguri, s. n. (
Constr.) Grindă așezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. – Din
germ. Wange.vang (Marele dicționar de neologisme, 2000)VANG s. n. grindă de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. (< germ.
Wange)
vang (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vang s. n., pl.
vángurivang (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VANG, vanguri, s. n. (
Constr.) Grindă așezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. — Din
germ. Wange.