vameș - explicat in DEX

vameș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÁMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din trecut) Dregător însărcinat de domn cu încasarea veniturilor vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos.

vameș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vámeș s. m. pl. vámeși

vameș (Dicționaru limbii românești, 1939)
vámeș m. (ung. vámos). Perceptor, incasator [!] de birurĭ: vameșiĭ și fariseiĭ (Vechĭ). Cel ce incasează [!] taxele de vamă. V. boĭer.

vameș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vameș m. 1. od. la Romani, strângător de dări; 2. capitolul din evanghelie unde se vorbește de vameși (cei odioși Evreilor) și ziua când se citește: Dumineca Vameșului; 3. azi, cel ce percepe vama; fig. somn, vameș vieții EM. [Tras din vamă].

vameș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÁMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (în organizarea administrativă din Principatele Române) Dregător care avea funcția de a încasa veniturile vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (în credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. — Din magh. vámos.