valvulă - explicat in DEX

valvulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VALVÚLĂ, valvule, s. f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Cută membranoasă subțire, elastică, cu o margine liberă, situată în interiorul vaselor și canalelor organismului sau al unor organe cavitare, care permite trecerea lichidelor biologice într-o singură direcție, împiedicând întoarcerea lor. [Acc. și: válvulă] – Din fr. valvule, lat. valvula.

valvulă (Dicționar de neologisme, 1986)
VÁLVULĂ s.f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Membrană situată la orificiul unor organe, care, deschizându-se, permite trecerea unor lichide numai într-o anumită direcție. [Acc. și: valvúlă. / < fr. valvule, cf. lat. valvula].

valvulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VÁLVULĂ s. f. 1. (anat.) cută membranoasă și elastică la orificiul unor organe, care permite trecerea unor lichide (sânge, limfă) numai într-o singură direcție. 2. (bot.) valvă mică. 3. (tehn.) robinet cu valvă. 4. dispozitiv în carena unei nave destinat introducerii și evacuării apei. (< fr. valvule, lat. valula)

valvulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
válvulă s. f., g.-d. art. válvulei; pl. válvule

valvulă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*válvulă f., pl. e (lat. válvula). Anat. Valvă mică, un fel de supapă care dă drumu sîngeluĭ într´o direcțiune, dar îl împedică [!] să se întoarne [!]. – Fals valvúlă (după fr.).

valvulă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
valvulă f. Anat. membrană care, în vase și în alte conducte ale corpului, dirijează lichidele într’un sens oarecare și le oprește de a reveni.

valvulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÁLVULĂ, valvule, s. f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Cută membranoasă subțire, elastică, cu o margine liberă, situată pe pereții interni ai inimii sau ai vaselor și care are rol în dinamica circulației sangvine. [Acc. și: valvúlă] — Din fr. valvule, lat. valvula.