valvolină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VALVOLÍNĂ, valvoline, s. f. Ulei mineral vâscos obținut prin distilarea unor țițeiuri și întrebuințat ca lubrifiant la unele angrenaje închise. – Din
germ. Valvolin[ol].
valvolină (Dicționar de neologisme, 1986)VALVOLÍNĂ s.f. Lubrifiant pentru angrenajele închise ale mașinilor, obținut prin distilarea țițeiului. [< germ.
Valvolin(öl)].
valvolină (Marele dicționar de neologisme, 2000)VALVOLÍNĂ s. f. lubrifiant pentru angrenajele închise ale mașinilor, obținut prin distilarea țițeiului. (< germ.
Valvolin/öl/)
valvolină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)valvolínă s. f., g.-d. art.
valvolínei; pl.
valvolínevalvolină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VALVOLÍNĂ, valvoline, s. f. Ulei mineral vâscos obținut prin distilarea unor țițeiuri și folosit ca lubrifiant la unele angrenaje închise. — Din
germ. Valvolin[öl].