valoric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VALÓRIC, -Ă, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. –
Valoare +
suf. -ic.valoric (Dicționar de neologisme, 1986)VALÓRIC, -Ă adj. Referitor la valoare. [<
valoare].
valoric (Marele dicționar de neologisme, 2000)VALÓRIC, -Ă adj. referitor la valoare. (< valoare + -ic)
valoric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)valóric adj. m., pl.
valórici; f.
valórică, pl.
valóricevaloric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VALÓRIC, -Ă, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. —
Valoare +
suf. -
ic.