valorație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VALORÁȚIE, valorații, s. f. Procedeu artistic datorită căruia se poate reda în pictură iluzia volumului obiectelor prin efecte de valoare (
II 6). –
Valora +
suf. -ție (după
fr. valorisation).
valorație (Dicționar de neologisme, 1986)VALORÁȚIE s.f. Procedeu artistic prin care se poate da în pictură iluzia celor trei dimensiuni ale obiectelor, a distanței dintre ochi și obiecte și a reliefului acestora. [Gen.
-iei. / după fr.
valorisation].
valorație (Marele dicționar de neologisme, 2000)VALORÁȚIE s. f. procedeu artistic prin care se poate da, în pictură, iluzia celor trei dimensiuni ale obiectelor, a distanței dintre ochi și obiecte și a reliefului acestora. (după fr.
valorisation)
valorație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)valoráție (-ți-e) s. f., art.
valoráția (-ți-a), g.-d. art.
valoráției; pl.
valoráții, art.
valoráțiile (-ți-i-)valorație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VALORÁȚIE, valorații, s. f. Procedeu artistic datorită căruia se poate reda în pictură iluzia volumului obiectelor prin efecte de valoare (
II 6). —
Valora +
suf. -
ție (după
fr. valorisation).