valora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VALORÁ, valorez, vb. I.
Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din
valoare.valora (Dicționar de neologisme, 1986)VALORÁ vb. I. intr. A avea, a reprezenta o valoare; a prețui. [<
valoare].
valora (Marele dicționar de neologisme, 2000)VALORÁ vb. intr. a avea, a reprezenta o valoare; a prețui. (< valoare)
valora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)valorá (a ~) vb., ind. prez. 3
valoreázăvalorà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)valorà v.
1. a fi de un preț oarecare:
stofa valorează o sută de lei; 2. fig. a fi de un merit oarecare.
valora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VALORÁ, valorez, vb. I.
Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. — Din
valoare.