valon - explicat in DEX

valon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază (de limbă romanică) a sudului Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține sudului Belgiei sau valonilor (1), privitor la sudul Belgiei sau la populația lui. – Din fr. wallon, germ. Wallone.

valon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VALÓN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Walonia (sudul Belgiei). ◊ (s. n.) dialect galo-roman vorbit de valoni. (< fr. wallon, germ. Wallone)

valon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
valón adj. m., s. m., pl. valóni; adj. f., s. f. valónă, pl. valóne

valon (Dicționaru limbii românești, 1939)
*valón, -ă adj. (rudă cu Gal și Valah). Francez din Belgia. Adv. De Valon, al Valonilor: dialectu valon.

valon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). — Din fr. wallon, germ. Wallone.