valoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Însușire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; importanță, însemnătate, preț, merit. ◊
Loc. adj. De valoare =
a) (despre lucruri) pretios, scump, de preț; valoros;
b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊
Expr. A scoate (sau
a pune)
în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (
Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (
Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite.
2. Eficacitate, putere.
Valoare nutritivă. II. 1. (
Ec. pol.) Muncă socială necesară pentru producerea unei mărfi și materializată în marfă. ◊
Valoare de întrebuințare = proprietate a unui lucru de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății.
Valoare de schimb = raport, proporție în care o anumită cantitate de marfă de un anumit fel se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel.
2. (
Concr.) Marfă.
3. (Comerț,
Fin.) Exprimare în bani a costului unei mărfi sau a unei acțiuni, a unui cec etc. ◊
Valoare comercială (sau
de circulație) = echivalent în bani al unui bun sau al unei mărfi pe piață; curs. ♦ Înscris (cec
1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊
Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.).
Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate.
4. (
Mat.,
Fiz.) Mărime matematică asociată unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii cu altele de aceeași natură. ◊
Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc.
5. (
Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze.
6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton.
7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din
fr. valeur, lat. valor, -oris.valoare (Dicționar de neologisme, 1986)VALOÁRE s.f. I. 1. Expresie a muncii umane materializată într-o marfă. ♦ Categorie economică proprie economiei bazată pe producția de mărfuri.
2. Sumă de bani care reprezintă echivalentul prețului unei mărfi, unui cec, al unei acțiuni etc. ♦ Rentabilitate, productivitate.
3. Mărime matematică asociată unei mărimi fizice, potrivit unui anumit procedeu.
4. Durata unui sunet muzical.
5. Sensul sau folosirea gramaticală a unui cuvânt.
6. (
Pict.) Intensitatea unei culori.
II. 1. Ansamblul calităților care fac un lucru bun, căutat, apreciat; însemnătate, importanță, preț.
2. Suma însușirilor pozitive ale unui om; (
concr.) om care întrunește calități deosebite. [Gen.
-orii. / < fr.
valeur, it.
valore < lat.
valor].
valoare (Marele dicționar de neologisme, 2000)VALOÁRE s. f. 1. însușire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuințelor sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; însemnătate, preț, merit. ♦ judecată de ~ = judecată care enunță o apreciere; a pune în ~ = a demonstra calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru etc.; a valorifica. ◊ (concr.) ceea ce este important, valoros; om care întrunește calități deosebite. 2. eficiacitate, putere. 3. atribut al produselor-marfă, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumită trebuință sau sunt destinate schimbului, reprezentând munca socială necesară pentru producerea lor. ◊ (ec.) ă mărfii = muncă materializată în marfă, exprimând raporturi sociale între oameni. 4. mărime în bani reprezentând echivalentul prețului unei mărfi, al unui cec, al unei acțiuni etc. ◊ înscris (cec, cambie, obligațiune) reprezentând un drept în bani. ◊ rentabilitate, productivitate. 5. mărime matematică asociată unei mărimi fizice, după un anumit procedeu, care permite compararea mărimii cu altele de aceeași natură. 6. durata unei note muzicale sau a unei pauze. 7. sens sau nuanță de sens a unui cuvânt. 8. (pict.) intensitate a unei culori. (< fr.
valeur, lat.
valor)
valoare (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)valoáre (-óri), s. f. – Importanță, preț, merit.
Fr. valeur. –
Der. valora, vb. (a prețui);
valoriza, vb. (a da o anumită valoare);
valorifica, vb. (a valoriza);
valoros, adj., din
fr. valeureux; devaloriza, vb., din
fr. dévaloriser; valută, s. f. (deviză), din
it. valuta; valutar, adj. (referitor la valută).
valoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)valoáre s. f., g.-d. art.
valórii; pl.
valórivaloare (Dicționaru limbii românești, 1939)*valoáre f., pl.
orĭ (lat.
valor, d.
valére, a avea vigoare. V.
validitate). Cît valorează un lucru saŭ o persoană:
obĭect, om de mare valoare. Însemnare exactă a vorbelor:
valoarea cuvintelor. Pl. Hîrtiĭ de valoare (bilete de bancă, polițe, acțiunĭ, obligațiunĭ ș. a.).
De valoare, de preț, prețios:
obĭect de valoare; capabil:
om de valoare. A pune în valoare, a face să valoreze.
valoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)valoare f.
1. cât prețuește un lucru, o persoană:
un obiect fără valoare, un om de mare valoare; 2. efect de comerț, bilet de bancă (poliță, acțiune, obligațiune):
are în portofoliu valori pentru un milion; 3. însemnarea justă a termenilor:
valoarea unei vorbe.valoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important;
p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit. ◊
Scară de valori = ierarhie a valorilor.
Judecată de valoare = judecată normativă care enunță o apreciere. ◊
Loc. adj. De valoare =
a) (despre lucruri) prețios, scump, de preț; valoros;
b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊
Expr. A scoate (sau
a pune)
în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (
Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (
Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite.
2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă.
II. 1. (
Ec. pol.) Consumul de factori de producție necesar pentru obținerea de bunuri economice și servicii. ◊
Valoare de întrebuințare = capacitatea unui bun economic (materiale, servicii, informații) de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății.
Valoare de schimb = raport cantitativ în care se schimbă două bunuri economice.
2. (
Concr.) Marfă.
3. (Comerț,
Fin.) Exprimare în bani a prețului unei mărfi sau al unei acțiuni, al unui cec etc. ◊
Valoare comercială (sau
de piață) = prețul fixat pe piață la o anumită dată; curs. ♦ Înscris (cec
1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊
Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfa, bani etc.).
Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate.
4. (
Mat.,
Fiz.) Număr asociat unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii acesteia cu altele de aceeași natură. ◊
Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau -) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc.
5. (
Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze.
6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton.
7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. — Din
fr. valeur, lat. valor, -oris.