vaier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÁIER, vaiere, s. n. Tânguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferință, durere. – Din
văiera (derivat regresiv).
vaier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)váier s. n., pl.
váierevaĭer (Dicționaru limbii românești, 1939)váĭer, V.
vaĭet.vaier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vaier n. Mold. vaiet:
un vaier care sufletul pătrunde Al. [Tras din
vai].
vaier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÁIER, vaiere, s. n. Tânguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferință, durere. — Din
văiera (derivat regresiv).