vagin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VAGÍN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [
Pl. și:
vaginuri] – Din
fr. vagin, lat. vagina.vagin (Dicționar de neologisme, 1986)VAGÍN s.n. (
Anat.) Canal care face legătura între vulvă și uter. [Pl.
-ne, -nuri. / < fr.
vagin, cf. lat.
vagina – teacă].
vagin (Marele dicționar de neologisme, 2000)VAGÍN1 s. n. canal care face legătura între vulvă și uter. (< fr.
vagin, lat.
vagina)
vagin (Marele dicționar de neologisme, 2000)VAGIN2(O)-/VAGINI- elem. „vagin, vagină”. (< fr.
vagin/o/-, vagini-, cf.
lat. vagina)
vagin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vagín (organ) s. n., pl.
vagíne / vagínurivagin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VAGÍN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [
Pl. și:
vaginuri] — Din
fr. vagin, lat. vagina.