vagant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi; goliard. – Din
fr. vagant.vagant (Dicționar de neologisme, 1986)VAGÁNT, -Ă adj. (
Liv.) Care umblă din loc în loc; rătăcitor, nestatornic, fără domiciliu. [Cf. germ.
vagant, lat.
vagans].
vagant (Marele dicționar de neologisme, 2000)VAGÁNT s. m. poet medieval de limbă latină, rătăcitor, nestatornic. (< fr.
vagant)
vagant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. — Din
fr. vagant.