vagabondare - explicat in DEX

vagabondare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VAGABONDÁRE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda.

vagabondare (Dicționar de neologisme, 1986)
VAGABONDÁRE s.f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. [< vagabonda].

vagabondare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vagabondáre s. f., g.-d. art. vagabondắrii; pl. vagabondắri

vagabondare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VAGABONDÁRE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. — V. vagabonda.