vagabonda - explicat in DEX

vagabonda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder.

vagabonda (Dicționar de neologisme, 1986)
VAGABONDÁ vb. I. intr. A rătăci fără țintă ca (un) vagabond; a trăi ca (un) vagabond. [< fr. vagabonder].

vagabonda (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VAGABONDÁ vb. intr. 1. a rătăci fără țintă, a trăi ca (un) vagabond. 2. (fig.; despre gânduri, imaginație) a trece, fără încetare, de la un lucru la altul. (< fr. vagabonder)

vagabonda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză

vagabondà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vagabondà v. a fi vagabond.

vagabonda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. — Din fr. vagabonder.