vag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat,
n.) Ceea ce este vag (
1).
2. (
Anat.; în sintagma)
Nerv vag (și substantivat,
m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din
fr. vague, lat. vagus.vag (Dicționar de neologisme, 1986)VAG, -Ă adj. 1. Care nu este bine lămurit; nelămurit, nedefinit, nedeterminat.
2. Nesigur, neprecis. ◊
A se pierde în vag = a face considerații generale, neprecise. ♦ Care nu poate fi bine analizat. ◊ (
Anat.)
Nerv vag (și
s.m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni; nerv pneumogastric. [< fr.
vague, cf. lat.
vagus <
vagari – a rătăci].
vag (Marele dicționar de neologisme, 2000)VAG, -Ă adj. 1. (și adv.) care nu este bine lămurit; nedefinit, nedeterminat; confuz. 2. nesigur, neprecis. ♦ a se pierde în ~ = a face considerații generale, neprecise. ◊ care nu poate fi bine analizat. ♦ nerv ~ (și s. m.) = nerv pneumogastric. (< fr.
vague, lat.
vagus)
vag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vag (-gă), adj. – Confuz, nedeterminat.
Fr. vague. –
Var. vagabond (
var. vulgară
bagabont, vagabonț),
s. m., din
fr. vagabond, cf. mr. vagabondu ‹
it. vagabondo; vagabondaj, s. n., din
fr. vagabondage.vag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vag adj. m., f.
vágă; pl. m. și f.
vagi .
vag (Dicționaru limbii românești, 1939)*vag, -ă adj. (lat.
vagus, d.
vagari, a rătăci, a umbla pin [!] lume. V.
divag). Nehotărît, neprecizat, nedeterminat:
spațiŭ vag. Fig. Răspuns vag, dorință vagă. Adv.
A răspunde vag.vag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat,
n.) Ceea ce este vag (
1).
2. (
Anat.; în sintagma)
Nerv vag (și substantivat,
m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. — Din
fr. vague, lat. vagus.