văduv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VẮDUV, -Ă, văduvi, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Bărbat) care și-a pierdut soția prin moarte sau (femeie) care și-a pierdut soțul prin moarte și nu s-a recăsătorit; vădan.
2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. –
Lat. viduus, -ua.