vaccinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de
a vaccina; vaccinație. –
V. vaccina.vaccinare (Dicționar de neologisme, 1986)VACCINÁRE s.f. Acțiunea de a vaccina și rezultatul ei; inoculare; vaccinație. [<
vaccina].
vaccinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vaccináre s. f., g.-d. art.
vaccinắrii; pl.
vaccinắrivaccinare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)vaccinare, vaccinări s. f. act sexual.
vaccinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de
a vaccina; vaccinație. —
V. vaccina.