vaccina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VACCINÁ, vaccinez, vb. I.
Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din
fr. vacciner.vaccina (Dicționar de neologisme, 1986)VACCINÁ vb. I. tr. A inocula, a administra cuiva un vaccin. [< fr.
vacciner].
vaccina (Marele dicționar de neologisme, 2000)VACCINÁ vb. tr. a inocula un vaccin. (< fr.
vacciner)
vaccina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3
vaccineázăvaccina (Dicționar de argou al limbii române, 2007)vaccina, vaccinez v. t. (d. bărbați) 1. a dezvirgina, a deflora.
2. a avea contact sexual cu o femeie necunoscută.
vaccinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vaccinà v. a altoi de vărsat.
vaccina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VACCINÁ, vaccinez, vb. I.
Tranz. A administra cuiva un vaccin. — Din
fr. vacciner.