vacarm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VACÁRM, vacarmuri, s. n. Zgomot asurzitor, hărmălaie. – Din
fr. vacarme.vacarm (Dicționar de neologisme, 1986)VACÁRM s.n. Zgomot mare, hărmălaie. [< fr.
vacarme].
vacarm (Marele dicționar de neologisme, 2000)VACÁRM s. n. zgomot mare, hărmălaie, larmă, tumult. (< fr.
vacarme)
vacarm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vacárm s. n., pl.
vacármurivacarm (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VACÁRM, vacarmuri, s. n. Zgomot asurzitor, hărmălaie. — Din
fr. vacarme.