vaĭet - explicat in DEX

vaiet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÁIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv).

vaiet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
váiet s. n., pl. váiete

vaĭet (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) váĭet n., pl. e (d. vaĭ). Lamentațiune, strigăt de durere saŭ de întristare: vaĭetele uneĭ mame căreĭa ĭ-a murit copilu. – La Al. și Em. vaĭer (după șuĭer).

vaĭet (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a -á v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și´n P. P.

vaiet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vaiet n. acțiunea de a se văieta.

vaiet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÁIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. — Din văita (derivat regresiv).