viespe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIÉSPE, viespi, s. f. 1. Nume dat mai multor insecte himenoptere, asemănătoare cu albina, prevăzute de obicei în partea posterioară a abdomenului cu un ac și cu o pungă cu venin.
2. Fig. Femeie rea. –
Lat. *
vespis (=
vespa).
viespe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)viéspe (-pi), s. f. – Insectă himenopteră, asemănătoare cu albina (Vespa vulgaris). –
Mr. vaspe, megl. vaspi. Lat. vĕspa (Pușcariu 1883; REW 9272),
cf. it.,
prov.,
cat. vespa, fr. guêpe, sp. avispa, port. bespa. Rezultatul normal este
viaspă, de la al cărui
pl. viespi s-a constituit un
sing. cu
e (Byck-Graur 16);
viaspă se aude încă în
Mold. –
Der. viespar, s. n. (cuib de viespi; mulțime de viespi, furnicar, încurcătură),
mr. viespar, cu
suf. -
ar (după Pușcariu 1876, de la un
lat. vespārium);
viespariță, s. f. (cuib de viespi);
viespoi (
var. viespăroi),
s. m. (viespe; trîntor, Vespa crabro; varietate de viespe, Sirex gigas).
viespe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viéspe s. f.,
g.-d. art. viéspii; pl. viespiviespe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)viespe f.
1. albină sălbatică;
2. fig. femeie rea. [Lat. VESPA].
viespe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIÉSPE, viespi, s. f. 1. Nume dat mai multor insecte himenoptere, asemănătoare cu albina, prevăzute de obicei în partea posterioară a abdomenului cu un ac și cu o pungă cu venin.
2. Fig. Femeie rea. —
Lat. *
vespis (=
vespa).
vĭespe (Dicționaru limbii românești, 1939)vĭéspe (vest) și
véspie (est) f. (lat.
*vĕspis [după
apis, albină], cl.
vĕspa; it. pv. pg.
vespa, fr.
guêpe, sp.
avispa). Un fel de albină sălbatică ceva maĭ mare și maĭ supțire [!].
Fig. Femeĭe rea:
ce vĭespe ! Talie de vĭespe, talie foarte fină. – Și
veaspă, pl.
vespe (Vs. Tut.).