vĭespar - explicat in DEX

viespar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIESPÁR, (1) viespare, s. n., (2,3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ♦ Fig. Mulțime de ființe care mișună. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) Gărgăun. 3. S. m. (Ornit.) Albinărel. – Viespe + suf. -ar.

viespar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
viespár¹ (insectă, pasăre) s. m., pl. viespári

viespar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
viespár² (cuib de viespi) s. n., pl. viespáre

viespar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
viespar n. 1. cuib de viespe; 2. fig. adunătură de oameni răi: să scape de viespar. ║ m. Zool. Munt. prigoare (care se nutrește cu viespi).

viespar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIESPÁR, (1) viespare, s. n., (2, 3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ♦ Fig. Mulțime de ființe care mișună. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) Gărgăun. 3. S. m. (Ornit.) Albinărel. — Viespe + suf. -ar.

vĭespar (Dicționaru limbii românești, 1939)
vĭespár (vest) și vespár (est) n., pl. e (d. vĭespe). Cuĭb de vĭespĭ. Fig. Societate plină de discordie și răutate: a cădea într´un vĭespar. S. m. (neol. după fr. guépier). Prigoare.