vătămătură - explicat in DEX

vătămătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VĂTĂMĂTÚRĂ, vătămături, s. f. (Pop.) Nume dat mai multor boli interne care provoacă crize viscerale acute (hernie, colici, pelagră etc.). – Vătăma + suf. -ătură.

vătămătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vătămătúră s. f., g.-d. art. vătămătúrii; pl. vătămătúri

vătămătură (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
vătămătúră, -i, s.f. – (med.) Schilozenie, paralizie; hernie; hâitură (ALR 1969: 158). – Din vătăma (< lat. victimare) + -tură.

vătămătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
vătămătúră f., pl. ĭ. Rezultatu vătămăriĭ, leziune. Pop. Ernie saŭ și altă boală a organelor din pîntece.

vătămătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vătămătură f. surpătură, hernie.

vătămătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VĂTĂMĂTÚRĂ, vătămături, s. f. Nume dat mai multor boli interne care provoacă crize viscerale acute (hernie, colici, pelagră etc.). — Vătăma + suf. -ătură.