vătăjesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂTĂJÉSC, -EÁSCĂ adj. v. vătășesc.vătăjesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) vătăjésc, -eáscă adj. (din pluralu
vătojĭ).
Mold. De vătaf (de Țiganĭ).
Fig. Ordinar:
glume vătăjeștĭ. – În Munt.
-jésc și
-șésc.vătăjesc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) vătăjésc v. intr. Trăĭesc ca vătaf. V. tr.
P. P. Conduc ca vătav. – Munt.
-jésc și
-șésc.vătăjesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vătăjesc v. ce ține de vătaf:
glume vătăjești AL.
vătăjesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂTĂJÉSC, -EÁSCĂ adj. v. vătășesc.