vătășel - explicat in DEX

vătășel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcționar inferior la primărie. [Var.: (reg.) vătăjél s. m.] – Vătaș + suf. -el.

vătășel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vătășél s. m., pl. vătășéi, art. vătășéii

vătășel (Dicționaru limbii românești, 1939)
vătășél, -șésc, -șíe, V. vătăj-.

vătășel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vătășel m. 1. Munt. a) comisar de cartier: vătășel de mahală a plecat a colinda PANN; b) gardian de noapte; c) curier rural; 2. Mold. a) slujbaș la primărie; b) vornicel de nuntă și bățul împodobit ce poartă.

vătășel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vomicel (la nuntă). ♦ (în trecut) Funcționar inferior la primărie. [Var.: (reg.) vătăjél s. m.] — Vătaș + suf. -el.