văsuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂSULÉȚ, văsulețe, s. n. Văsușor. –
Vas +
suf. -uleț.văsuleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)văsuléț s. n. pl.
văsuléțevăsuleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂSULÉȚ, văsulețe, s. n. Diminutiv al lui
vas; văscior, văsușor, văsuț. —
Vas +
suf. -
uleț.