văsușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂSUȘÓR, văsușoare, s. n. Diminutiv al lui
vas; văscior, văsuleț, văsuț. –
Vas +
suf. -ușor.văsușor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)văsușór (reg., rar) s. n., pl.
văsușoárevăsușor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂSUȘÓR, văsușoare, s. n. (Rar) Văsuleț. —
Vas +
suf. -
ușor.