vărui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. –
Var +
suf. -ui.vărui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
văruiésc, imperf. 3 sg.
văruiá; conj. prez. 3
să văruiáscăvărui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)vărui, văruiesc v. r. a se îmbăta, a se ameți (
din cauza băuturii).
vărui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. —
Var +
suf. -
ui.văruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)văruì v. a spoi cu var.