vărsământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂRSĂMẤNT, vărsăminte, s. n. Depunere a unei sume de bani la dispoziția cuiva (de obicei a statului), pe baza unei obligații legale;
p. gener. plată a unei sume de bani. ♦ (
Concr.) Sumă de bani care constituie obiectul acestei plăți sau depuneri. –
Vărsa +
suf. -ământ (după
fr. versement).
vărsământ (Dicționar de neologisme, 1986)VĂRSĂMẤNT s.n. Depunere a unei sume de bani la o instituție financiară. ♦ Plată a unei sume de bani. [Cf. fr.
versement, it.
versamento].
vărsământ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vărsăm'ânt s. n., pl.
vărsămíntevărsământ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂRSĂMẤNT, vărsăminte, s. n. Modalitate de stingere a obligației legale prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară; (
concr.) sumă de bani astfel predată sau trecută la dispoziția cuiva. —
Vărsa +
suf. -
ământ (după
fr. versement).
vărsământ (Marele dicționar de neologisme, 2000)VĂRSĂMÂ'NT s. n. depunere a unei sume de bani la o instituție financiară. ◊ plată a unei sume de bani; suma de bani plătită. (după fr.
versement)