vărguliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VĂRGULÍȚĂ,vărgulițe, s. f. Vărguță. – Vargă + suf. -uliță.
vărguliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vărgulíță s. f., g.-d. art. vărgulíței; pl. vărgulíțe
vărguliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VĂRGULÍȚĂ,vărgulițe, s. f. Vărguță. — Vargă + suf. -uliță.