vărga(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VĂRGÁ,vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv).
vărga(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vărgá (a ~) vb., ind. prez. 3 vărgheáză
vărga(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VĂRGÁ,vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. — Din vărgat (derivat regresiv).