vărgățel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VĂRGĂȚÉL, -EÁ,vărgăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. – Vărgat + suf. -el.
vărgățel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vărgățél (pop.) adj. m., pl. vărgățéi; f. vărgățéa, pl. vărgățéle
vărgățel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VĂRGĂȚÉL, -EÁ,vărgăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. — Vărgat + suf. -el.