văratic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj.,
s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu.
II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat.
2. (
Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat(
2). [
Var.:
vărátec, -ă adj.,
s. n.] –
Vară +
suf. -atic.văratic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vărátic1 adj. m., pl.
vărátici; f.
vărátică, pl.
văráticevăratic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vărátic2 (pop.) s. n., pl.
văráticevăratic (Dicționaru limbii românești, 1939)vărátic (est) și
-ec (vest),
-ă adj. (d.
vară 1). De vară:
strugurĭ văraticĭ. S. n., pl.
e. Locu unde vitele pasc vara. Plata pășunatuluĭ în acest loc.
văratic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)văratic a. de vară:
umplu aerul văratic de mireasmă și ninsoare EM. ║ n. locul unde vitele pasc vara și plata pentru pășunatul lor.
văratic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Văratic n. mânăstire de maici în jud. Neamțu, zidită în 1593 sub Ieremia Movilă. Pozițiune încântătoare.
văratic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj.,
s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu.
II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat.
2. (
Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (
2). [
Var.:
vărátec, -ă adj.,
s. n.] —
Vară +
suf. -
atic.