văpăiere(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VĂPĂIÉRE,văpăieri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a văpăi; p. ext. pâlpâire. [Pr.: -pă-ie-] – V. văpăi.
văpăiere(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) văpăiére (înv.) s. f., g.-d. art. văpăiérii; pl. văpăiéri
văpăiere(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) văpăiere f. flăcărare: cea din urmă văpăiere a candelei OD.
văpăiere(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VĂPĂIÉRE,văpăieri, s. f. (înv.) Acțiunea de a văpăi;p. ext. pâlpâire. [Pr.: -pă-ie-] — V. văpăi.