văluros(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VĂLURÓS, -OÁSĂ,văluroși, -oase, adj. Cu valuri1; cu aspect de valuri1; unduios. – Val1 + suf. -os.
văluros(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vălurós adj. m., pl. văluróși; f. văluroásă, pl. văluroáse
văluros(Dicționaru limbii românești, 1939) vălurós, -oásă adj. (d. val 1. Cp. cu deluros). Cu valurĭ: lacu era văluros.
văluros(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) văluros a. undulos: cosiță văluroasă.
văluros(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VĂLURÓS, -OÁSĂ,văluroși, -oase, adj. Cu valuri1; cu aspect de valuri1; unduios. — Val1 + suf. -os.