vălurire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂLURÍRE, văluriri, s. f. Formare de ondulații pe suprafața părții carosabile a unei șosele. – Din
valuri (
pl. lui
val1).
vălurire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)văluríre s. f., g.-d. art.
vălurírii; pl.
vălurírivălurire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂLURÍRE, văluriri, s. f. Formare de ondulații pe suprafața părții carosabile a unei șosele. — Din
valuri (
pl. lui
val1).