vălmășag - explicat in DEX

vălmășag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VĂLMĂȘÁG s. n. Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în neorânduială, învălmășite. – [De-a] valma + suf. -șag.

vălmășag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vălmășág s. n., pl. vălmășáguri

vălmășag (Dicționaru limbii românești, 1939)
vălmășág n., pl. urĭ (d. de-a valma). Aglomerațiune confuză, val vîrtej, învălmășeală: vălmășagu capitaleĭ, al lumiĭ. – Și învălm-.

vălmășag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vălmășag n. mare confuziune: vălmășag în lagăr AL. [Derivațiune analogică din valmă].

vălmășag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VĂLMĂȘÁG, vălmășaguri, s. n. Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în neorânduială, învălmășite. — [De-a] valma + suf. -șag.