vălțuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și
f. Muncitor care lucrează la valț
1. [
Pr.:
-țu-i-] –
Vălțui +
suf. -tor.vălțuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vălțuitór (-țu-i-) s. m., pl.
vălțuitórivălțuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și
f. Muncitor care lucrează la valț
1. [
Pr.: -
țu-i-] —
Vălțui +
suf. -
tor.