vălțui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV.
Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor
1. –
Valț1 +
suf. -ui.vălțui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
vălțuiésc, imperf. 3 sg.
vălțuiá; conj. prez. 3 să
vălțuiáscăvălțui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV.
Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor
1. —
Valț1 +
suf. -
ui.vălțuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vălțuì v. a valsa.