vălătuc - explicat in DEX

vălătuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val¹ (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din tăvăluc.

vălătuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vălătúc s. m., pl. vălătúci

vălătuc (Dicționaru limbii românești, 1939)
vălătúc m. (met. din tăvăluc. V. holmotoc). Tăvăluc (maĭ ales cînd e vorba de sulurile de lut cu paĭe de construit case): casă de vălătucĭ (saŭ de ceamur). Br. Cĭurlan (fiind-că vîntu îl dă de-a tăvălucu). De-a vălătucu, de-a rostogolu.

vălătuc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vălătuc m. 1. val de lemn sau de fier pentru răsturnatul bulgărilor; 2. pl. colac de pământ sau lut, amestecat cu paie sau rogoz: căsuța-mi era de vălătuci CR. [Metateză din tăvăluc]. ║ adv. de a vălătucul, rostogolindu-se.

vălătuc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val¹ (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. — Din val. Cf. tăvălug.