văiugă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (
Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [
Pr.:
vă-iu-] –
Vale +
suf. -ugă.văiugă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)văiúgă (-gi), s. f. – (Banat) Chirpici, cărămidă uscată la aer.
Sb. valjak (Candrea).
văiugă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)văiúgă s. f., g.-d. art.
văiúgii; pl.
văiúgivăiugă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)văiúgă, s.f. – v. vaiog.
văiugă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂIÚGĂ, văiugi, s. f. (
Reg.) Vale mică, îngustă și puțin adâncă. [
Pr.:
vă-iu-] —
Vale +
suf. -
ugă.